Manifestul meu!

POATE INDIFERENTA, poate problemele zilnice, lipsa de înţelegere, nepăsarea, situatia economica, viata politica, poate ROMANIA „îngheaţă” sufletul nostru. Câte lacrimi fierbinţi, câtă durere trebuie să-l dezgheţe? Câte mânuţe întinse pentru ajutor trebuie să se ridice?
Ce facem? Stam?
Am „încremenit” din cauza problemelor socio-economice într-o izolare din care nu mai putem scapa? Din ce în ce mai des auzim pe străzi şi în multe alte cercuri „STRIGATE DE AJUTOR”. Neputinţa, sau poate nepăsarea autorităţilor, sunt probleme pe care puţini dintre muritorii de rând ai tarii le înţeleg.
Ce facem? Stam?
Nu putem să ne uităm neputincioşi cum ne moare sufletul. Crăciun, Paşte… atunci se naşte generozitatea pentru un moment, dar oameni săraci, oameni cu mari probleme sunt peste tot si tot timpul întinzand mâna neputincioasă la tot pasul, cerşind în neputinţa lor o bucată de pâine, sau o privire prietenoasă, sau acel ban strălucitor care ne domină viaţa.
Ce facem? Stam?
Haideti sa ne inhamam la o muncă asiduă, muncă pe care sa o depunem noi, oameni de rând, oameni cu suflet, cu multă dăruire.
SA REVENIM LA GENEROZITATE! SA FACEM CEVA! SA NU STAM!
Există oameni care îşi permit extravaganţa unei vieţi luxoase, vorbind la mese de protocol despre „sărăcie”; poate firmiturile de la aceste mese ar hrăni oameni aflaţi în dificultate, dacă tot este o „discuţie”. Pe alt plan întâlnim poate la fiecare pas oameni care la lumina lumânării îşi înghit lacrimile în loc de pâine şi pun în farfuriile copiilor, promisiuni: „MÂINE VA FI MAI BINE!”
DACA TOTI AM DEPUNE UN EFORT CONJUGAT, DACA NE-AM APLECA CU GENEROZITATE ASUPRA DRAMELOR ALTORA, DACA IN LOC SA NE ACUZAM RECIPROC, AM CAUTA SOLUTII, POATE...