Alexandru este un bãiat de 3 ani jumãtate. El a fost diagnosticat la 10 luni de viatã cu tetraparezã spasticã. Din acea clipã, familia a început o luptã grea si costisitoare pentru a face din Alexandru un copil cât decât normal din punct de vedere fizic si psihic. Mama lui Alexandru face apel la toti pãrintii sã îi ajute cu o sumã cât de micã în vederea sprijinirii recuperãrii medicale pentru bãietelul ei Alexandru. Sã fim oameni împreunã si sã dãm o razã de sperantã acestei mame care îsi doreste nespus de mult sã îl vadã pe Alexandru fãcând primii pasi!
Desi copilul face recuperare, progresele sunt foarte mici. Nu stã în sezut, niciun pas nu a reusit sã facã pânã acum. “Am nãscut natural, la termen, am obtinut Apggar 9. Bãietelul meu a avut greutate micã la nastere, 2 300 grame. Mie mi s-a pãrut ceva suspect pe la 5 luni, când am observat cã nu nu-si poate tine capul, nu stãtea în sezut, mai mult decât atât nu putea sã prindã jucãrii în mânute. Asta în ciuda insistentelor tuturor medicilor care se încãpãtânau sã-mi spunã cã bãiatul este perfect normal. Iar acest lucru se întâmpla chiar si atunci când micutul meu a împlinit 10 luni. Îmi spuneau: „Lasã-l, cã are timp sã facã toate astea!“. Când copilul avea 10 luni împlinite, am ajuns la doctorita neuropsihiatru Gafton, care mi-a zis cã ceva este în neregulã cu fiul meu. M-a trimis la Bucuresti, la Spitalul Obregia, la profesorul Sanda Mãgureanu. Dupã investigatiile fãcute, printre care si computer tomograf a iesit diagnosticul tetrapareza spasticã. Nu-mi venea sã cred! De ce medicii vasluieni mi-au ascuns atâta timp afectiunea copilului!? Poate reuseam sã-l ajut mai din timp, se putea corecta mai usor…De când am aflat de boala lui Alexandru, este acelasi tipar: recuperãri si spitale. Acum face recuperare la centrul de la Paiu, am fost si la Oradea, Techirghiol, Sibiu, Bucuresti, iar acum vreau sã ajung la Buzias din Timisoara si Dezna lãngã Arad“, a declarat Diana Dascãlu, mama lui Alexandru.
Nimeni nu se ocupã de copiii cu nevoi speciale, ca Alexandru!
Cât a fost Alexandru mic, Diana Dascãlu s-a descurcat mai usor cu bãiatul. Afectiunea lui nu se observa cu asa mare usurintã de cãtre trecãtori. Nici de cãrucior nu ducea lipsã. Însã, când a împlinit 2 ani jumãtate, Alexandru a avut nevoie de un cãrut pentru copiii cu nevoi speciale, pe care, mama lui l-a obtinut cu mare greutate de la o fundatie din Bârlad. “ Lumea se uitã urât, lung. Desi copiii vor sã se joace cu Alexandru, pãrintii nu-i lasã… le-am spus de atâtea ori cã nu muscã! E dureros! Am încercat sã-l înscriu si la o grãdinitã, însã mi s-a spus din start cã nu primesc persoane cu handicap. Acum îl duc la grãdinita Agapia, unde sunt copii care se joacã cu el. Nu avem bani sã plãtim recuperãrile. Lunar ne-ar trebui mãcar încã 6 milioane de lei, întrucât din partea statului primim un ajutor de batjocurã, doar 4,5 milioane. Spitalele nu le plãtesc, dar copilului trebuie sã-i plãtesc pampersii, îmbrãcãmintea, mâncarea, iar recuperarea o plãtesc din buzunarul propriu. Pânã acum nu am avut curajul sã merg la cei care încã mai au bani în Vaslui, sunt sigurã cã sunt destul de reticenti în perioada aceasta, când multi stau doar cu mâna-ntinsâ“, a mai spus Diana Dascãlu.
Detalii gasiti pe Hapaleti Alexandru Viorel
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu